Aici n-am să vorbesc despre oamenii pe care îi am aproape, pe care îi iubesc și țin la ei enorm.

Oamenii sunt interesanți și frumoși (fraza a devenit un fel de credo al meu).
Și eu mă supăr tare rar pe ei, cu toate acestea sunt cazuri cînd pe unii îi dau afară din viața mea pentru totdeauna; pe alții care îi împing să iasă, și ei tot urcă înapoi;  alții la care țin tare mult însă care-mi provoacă durere și de care e foarte dificil să mă dezic.

Aici am să vorbesc mai mult despre ultima categorie (categorii sunt multe, din imbold sufletist aiestea doar le-am văzut la moment)

Și eu trag concluzii, fiindcă oamenii sunt așa cum sunt, și nu ești în drept să te superi pe ei.
Tu alegi, care și ce implicare are în viața ta, cînd de aproape îi lași și cît de mult te atașezi.
Uneori involuntar oamenii încep să însemne prea mult pentru tine, și aici de vină nu-i nimeni, asta e normal.
Doar că...realizezi faptul că n-a fost nevoie, și atunci tragi concluzii, mai faci careva încercări, explici, tragi de om, pînă obosești, bei apă, și pînă nu mai poți, te plictisești, bagi picioru', și nu mai revii niciodată.

Azi trag concluzii, de mâine nu mai revin niciodată.

Și eu nu mă supăr ;)