Zorile. Pantofi cu atitudine

Cu toții cunoaștem acest panou:




Aici a fost o analiză emoțională, determinată de prima percepție, care s-a soldat cu păreri de pro și contra.
Și mi-am spus să fac o analiză echilibrată, din punct de vedere al percepției psiho-sociale, cu argumente viabile, cu atât mai mult că panourile publicitare a companiei Zorile încep să fie tot mai discutate.

Deşi la prima vedere pare a fi un panou destul de plăcut pentru percepţia consumatorilor, atunci cînd recurgem la analiza particularităţilor acestuia (elementele iconice şi lingvistice), apar anumite întrebări ce vizează aspectele sociale, integrarea în contextul cotidian al mesajului şi specificaţiile psihologice pe care le transmite panoul. Printre întrebări putem enunţa: care este rolul femeii în stimularea cumpărarării, cum se realizează conecţia dintre mesajul transmis şi reprezentarea grafică şi dacă produsul publicitar condiţionează impulsul de cumpărare.

Mai întâi de toate, scopul oricărei reclame este să fie memorabilă, ceea ce devine din ce în ce mai dificil de realizat. Nu poţi vinde consumatorilor dacă nu le atragi atenţia. Iar imaginea are rol de magnet. Bineînţeles, uneori doar imaginea nu poate spune totul. Combinată cu un bun slogan, ea poate crea însă impactul dorit, ceea ce şi s-a încercat să se facă prin fraza “pantofi cu atitudine”.

Dacă să facem o analiză globală a imaginii, putem observa unitatea în cadrul panoului, adică părțile se leagă între ele, precum și armonia dintre culori: maro, bej- culori calde, și combinația dintre pantofii bordo și scaunul de piele de aceeași culoare ce creează un echilibru vizual aflându-se de o parte și alta a panoului, totodată exprimând puterea, supremăția și acea ”atitudine”.

Recurgând la descompunerea imaginii în elemente constituitive remarcăm succesiunea elementelor, care este una clasică, ce oferă lejeritate în percepția vizuală. Accentul este pus pe prezența feminină, pantofii acesteia și cuvântul ”atitudine” care este evidențiat cu roșu. Putem afirma că panoul este echilibrat, nu are încărcătura textuală sau o imagine deranjantă, plus că prezența feminină atrage atenția. Textul este citeț, negru pe un fundal deschis, majuscule, font standard, ceea ce oferă lizibilitate evidentă.

Morfologia imaginii este caracterizată de poziționarea modelului orizontal, altfel decît poziția verticală, standardă, astfel se obține captarea atenției publicului.

Analizată din punct de vedere semiotic, femeia promovată în reclamă are rolul de a seduce prin înfățișarea sa (privire, siluetă, buze, trăsăturile feței, poziționarea, picioare, mâini) atât audiența masculină, cît și a influența direct consumatorii femei. În panoul analizat, femeia are o imagine delicată și vulnerabilă, ce vine în ușoară contradicție cu ”atitudinea” care s-ar manifesta printr-o postură hotărâtă, independentă și emancipată. Respectiv, și atunci cînd facem trimitere la semantica imaginii și anume poziționarea femeii pe jos, înțelegem că se atestă o disonanță între mesajul ”atitudine” și amplasamentul modelului, care denotă, din contra, complezență, cu toate că trăsăturile modelului sunt grațioase și elegante. Aici venim cu ideea de pierdere a elementelor ce ar întregi ansamblul și ar totaliza echilibrat mesajul transmis. Însă de remarcat este contextul social în care este transpusă publicitatea, și acesta fiinda afectat de operele reclamei fără valoare, panoul nu face o diferență viabilă, prin urmare este perceput, la prima vedere, ca unul reușit, chiar foarte plăcut vederii, ținând să evite pronunțarea mesajului care discriminează femeia și îi subminează rolul acesteia în societate. Și doar la o analiză minuțioasă reliefăm aspectul de vulnerabilitate și utilizare a modelului feminin în context sexual, care atrage atenția, și care totodată defaimează statutul emancipativ dobândit cu atâta greutate în contextul cotidian. Astfel, panoul poate fi perceput ca unul descriminatoriu, fiind aduse injurii femeilor care se vor emancipate sau egale în drepturi. Deși, la nivel de echilibru cromatic, panoul are de cîștigat, întrebarea constă în percepția de către societatea noastră a mesajului transmis. Acolo unde accentul s-ar pune pe pantofi, aceștia nu reprezintă elemental central de atenție, ci doar se intuiește detreminarea consumatorilor să achiziționeze produsul, prin manipularea cu prezență feminină și sexualitatea care o reprezintă.        

Totuși, țin să evidențiez că fiecare percepe reclama în limita personalității sale, care este determinată de experiențele din trecut, cultură, religie, educație, etc.


Share this:

LEAVE A COMMENT

0 comments:

Post a Comment