Oamenii vin în viaţa noastra, atunci cînd poate nu ne-am dori asta.
Şi intră în ea cu forţa, la început dăruindu-ne clipe frumoase, zâmbete şi vise.
Apoi pleacă, fără măcar să zică la revedere.
Te părăsesc urît, fără să-ţi vorbească sau fără să le pese că ar putea răni.
Şi se duc.

Şi după un timp - revelaţie. Oamenii încep a aprecia adevărata relaţie, să preţuiască ce au pierdut.
Apoi fac încercări redundante de a reveni. Ridicol.
Ridicol să reînvii ce deja a fost incenerat. O pasăre Phoenix dintr-un suflet care deja nu mai vrea să simtă, nu mai poate să simtă?

Oamenii lasă durere, amintiri. Iar durerea în permanenţă este impregnată în celulele noastre, iar amintirile devin amare.
Şi atunci te laşi de oameni.

filosofii oameni trăiri