Cred că te-am supărat cu ceva.
Nu-mi mai scrii scrisori.
Cred că nici să-mi vorbeşti nu-ţi mai este dor.
Sau poate s-a rătăcit poştaşul, sau ai rămas fără cerneală.
Sau poate te-am supărat.

Nu mai aud veşti de la tine. Nici măcar lumea nu te mai ştie.
Cred că te-ai prăpădit. Ai uitat drumul spre casă.
Ori eşti supărat.

Ţi-am trimis telegramă.
Eh. N-ai băgat-o în seamă.
Poate nu era clar sau poate nu mai vrei să ştii de mine.

Şi mă gândesc că dacă te-am supărat cumva, mi-ai fi spus,
pentru că prea mult mă adori ca să nu-ţi pese.
Poate ţi s-au terminat timbrele..sau plicurile.


Uite îţi trimit eu. Doar mai scrie-mi câte o vorbă din când în când.
Să ştii că mi-e dor.
Iar dacă te-am supărat, tu să ştii că n-am făcut-o intenţionat.

trăiri