film pe roți

Mă trezesc dimineață, atunci când e destul de răcoare ca să iau o geacă cu mine, și destul de puțină lume ca să-mi strice peisajul.



Îmi iau integramele cu mine.

Cobor în fața blocului. Îmi ocup locul astfel încât să nu încurc la mașinile care vor să iasă sau să intre în curte. Mă poziționez cu fața spre bloc. Obișnuință.
Scot creionul și dezleg cuvinte.

Și oamenii merg spre serviciu, în graba lor.

Eu deja nu mă mai grăbesc de ceva vreme. Nici nu am unde. Splendoarea e în aerul proaspăt pe care îl pot inspira dimineață.
Uneori mai schimb vorbe cu unii care mă cunosc: care îmi cunosc povestea sau poate încă nu.

Când soarele deja mă încălzește prea mult, mișc roțile spre bloc. Scaunul meu cu rotile e obosit, dar încă devotat.

Eu sunt în lumea mea, în filmul meu, care nu mereu e cel mai bun. Dar sunt mulțumit că încă se rulează.

(inspirat din fapte reale)

Vă propun spre final un filmuleț despre viață, altfel de viață.

Share this:

LEAVE A COMMENT

0 comments:

Post a Comment