Încrederea e cel mai valoros și mai frumos lucru care poate să existe între oameni.
Iar pentru asta e nevoie ca acei oameni să fie sinceri și deschiși.

Profesia mea de consultant, de psiholog, faptul că pot asculta, favorizează faptul ca oamenii să fie deschiși cu mine.
Am depus și un jurământ, care includea faptul de garantare a confidențialității.
Confidențialitatea- de asta au nevoie oamenii în schimbul deschiderii, în schimbul încrederii.

Dar uite că mi-am dat seama că nu toți au o profesie care presupune interacțiunea deschisă, sau poate nu toți au depus un jurământ, sau pur și simplu, nu știu ce să facă cu informația pe care le-o spui.

Așa că eu, aproape de fiecare dată, regret că am fost deschisă cu cineva. Oamenii folosesc ceea ce le spui împotriva ta. Pentru că ei nu știu cum să mânuiască această informație și au impertinența de a se considera puternici știind mai mult decât altcineva. Iar cu puterea, lumea la sigur nu știe ce să facă.


Și îmi pare rău, pentru că eu vreau să am încredere, dar de fiecare dată mă confrunt cu aceeași situație, ei întorc totul împotriva ta.

Nu mai pot să fiu deschisă, nu mai pot să zic, nu mai pot să am încrederea și nu mai pot să mă simt bine.

Pentru că alți oameni nu sunt la fel ca mine, pentru că oamenii sunt diferiți.

filosofii