ieri m-am prins la ideea cât de mulțumită sunt eu atunci când mi se spun niște adevăruri, chiar și foarte dureroase.

sunt mulțumită pentru că nu sunt mințită.
Oameni care mă cunosc cât de cât, știu de principiul meu: ”niciodată să nu mă minți, orice s-ar întâmpla”.

Acesta cred că este lucrul care îl urăsc cel mai mult - să fiu mințită. Cred că sunt destul de matură și mi-am asumat toate riscurile adevărului.

Dar oamenii continuă să mă mintă, și eu îi simt, îi citesc foarte ușor și le zâmbesc. Le zâmbesc pentru că ei știu că mă deranjează, dar continuă să o facă, le zâmbesc pentru că atitudinea mea ulterioară este superficială și nu mai merită efortul unei implicări emoționale. Le zâmbesc pentru că au făcut țăndări încrederea- cel mai important aspect într-o relație dintre doi oameni.

trăiri