cum ne ucide incertitudinea


În Micul Prinț, vulpea spunea:
”Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiază, eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. Pe măsură ce ora va trece, şi mai fericită mă voi simţi. La ora patru, mă vor şi cuprinde un frământ şi o nelinişte: voi descoperi cât preţuieşte fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul.”
Și câtă dreptate avea vulpea.

Starea de incertitudine ne stresează, ne face trăim într-o continuă agitație, ne aduce griji suplimentare.
Iar pe oamenii care au nevoie să dețină controlul, îi ucide pic cu pic.

Pe mine starea de incertitudine mă debusolează complet, de asta, pe cât mai mult posibil, încerc să o evit.

Încerc să  stabilesc toate particularitățile contextului imediat, fără să aștept un ”nu știu când” sau un ”nu știu ce”.
Dar atunci când nu depinde de mine, simt cum pământul pleacă de sub picioare.

Răbdare presărată cu un pic de nepăsare, cam e tot de ce avem nevoie, pentru o viață mai liniștită.

Share this:

,

LEAVE A COMMENT

0 comments:

Post a Comment