Când merg la sport, antrenorii îmi zic că atunci când fac un exercițiu, trebuie să doară.
Dacă simți că mușchii te dor, înseamnă că se dezvoltă, cresc.
Și doar așa poți avea rezultate.
Vă dați seama, că acum primesc plăcere în timpul antrenamentului când îmi simt mușchii cum ard.
Un fel de masochism, însă care lasă acele reliefuri pe care mi le doresc.
Dacă nu doare- antrenamentul a trecut în zadar.
Zona de confort. Cum un om se poate dezvolta? Doar ieșind din zona de confort.
Da, doare, e greu, însă doar așa poți obține rezultate.
Și știți ce e cel mai interesant?
Că pragul durerii de fiecare dată crește. Poți suporta și mai multe exreciții/ repetări, sau îți lărgești și mai mult zona ta de confort, ea devinind mai mare și mai mare.
Acum mă gândeam la suflet, dacă el mă doare, poate să-l las așa.
Poate așa voi deveni mai puternică, voi obține imunitate, voi fi mai rezistentă la stres?
Doare a dracului de tare, dar mă gândesc: cu cât mai tare doare, cu atât vor fi mai vizibile rezultatele.
Eu vreau acolo, unde doare acum, acolo, în piept, să crească o floare.
Măcar așa voi ști că nu a durut în zadar.
trăiri
1 comments
Cu sufletul cred ca e altfel. Din experienta mea - e altfel! Asocierile ma duc la Eckart Tolle - Puterea Prezentului.
ReplyDelete