Și iubirea pe care o căutăm e exact ca și o pereche de pantofi.
Uneori trebuie să umblăm tot orașul, să măsurăm multe perechi ca să o găsim pe cea care ne place, pe cea în care ne simțim confortabil.

Uneori ne place perechea de pantofi, dar nu o putem încălța, sau pentru că nu e mărimea noastră, sau pentru că sunt prea înalți, prea incomozi. Așa și oamenii din viața noastră, ei sunt perfecți, dar nu sunt pentru noi.

Unii se satură să caute atâta și iau ce găsesc. Deși nu le place atât de mult, sau nu se simt atât de bine în ei.

Iar desculță nu putem să mergem pentru că vine iarna, și e frig la tălpi.

Uneori acea pereche ne roade, ne face răni, ne deformează piciorul, exact cum și fiecare om ne modelează, ne dăruiește o bucată din el, sau ne face să suferim.

Și avem perechi de pantofi de care ne îndrăgostim, pe care îi găsim și îi luăm acasă. Îi purtăm și îi tot purtăm. Acei pantofi sunt ai noștri. Și simțim asta.

Ce mă pune în gardă este că la un moment dat trebuie să aruncăm perechea de pantofi, pentru că se învechește. Dar cum să facem cu oamenii, cum să-i aruncăm din viața noastră?

P.S. Când măsurați pantofi purtați ciorapi, e bine pentru siguranța voastră.

P.P.S. Și ce ne facem când găsim 2 perechi de pantofi care par a fi ideale pentru noi?