Unde-i responsabilitatea?

Noi niciodată nu vom fi ca Elveția. În primul rând pentru că nu suntem responsabili.
Noi niciodată nu vom ajunge la nivelul țărilor din nord-vest, pentru că nu suntem responsabili.



Uneori mă transform în bătrânica care critică noua generație, iar prima temă de criticat este iresponsabilitatea.
Nu pot să înțeleg, nu încape în creierul meu cum se face că tu zici că da, pregătești una sau alta, iar apoi dispari fără urmă. Eu știu așa- dacă îți asumi responsabilitatea, o realizezi, dacă nu vrei, nu crezi că poți, nu-ți asumi.

Ultimul an am avut ocazia să lucrez în repetate rânduri cu noua generație, cei care în 4-6 ani vor fi colegii noștri, dacă nu mai devreme. Dragii mei, pregătiți-vă să faceți voi totul, pentru că responsabilitatea la aceștia lipsește.
A început să fie o fobia a mea, lipsa de responsabilitate și în ultimul an, dacă am întâlnit o persoană responsabilă, a fost un mare succes.


Mă gândeam că poate soluția ar fi motivarea, am abordat oamenii individual, am descoperit ce-i motivează, am încercat să-i influențez anume la acel capitol, am încercat motivare materială. Și spre marea mea surprindere, nimic nu mai funcționează, nicio teorie, nici Maslow, nici Herzberg, nici McGregor, nici Alderfer, nici Lopez nu mai reușesc să acopere motivațiile omului. Cred că avem nevoie de altcineva care să descopere ce motivează oamenii acum.
Iar până atunci, companiile vor avea de suferit, calitatea lucrurilor nu va mai fi la fel, pentru că în viață nu e suficient să fie doar ideea, dar să fie cineva și cu implementarea.


Dacă cineva a descoperit secretul cum se face față lipsei de responsabilitate, vă rog să împărtășiți și cu mine, pentru că acest capitol deja mă depășește.

Singura metodă pe care am găsit-o este să nu mai trag de oameni, pentru că mă epuizează emoțional și nu merită, așa că pur și simplu îi elimin.

Share this:

LEAVE A COMMENT

0 comments:

Post a Comment