Sunt o persoană care uită repede. Îndeosebi ce e legat de cifre, sau evenimente ce au loc într-o anumită perioadă. Adică nu țin minte că am fost acum un an sau doi  în Grecia, sau că am participat la un proiect o lună sau două în urmă . De asta nu am tendința să trăiesc pe baza fenomenelor din trecut. Au fost și le dăm uitării. Construim prezentul. Ne gîndim la viitor.Desigur nu putem să le excludem totalmente, acestea ne servesc drept bază pentru ce suntem și ce vom fi, tragem învățături ca să evoluăm. Dar...trăiesc cu ardoare prezentul și fac planuri de viitor.
Consider că așa e mai ușor, fiindcă nu porți cu tine încărcătura trecutului, nu te apasă faptele rele sau eșuate ce le-ai trăit și doar îți dai seama că ai avut experiențe fericite din care ai luat maximul, fără a ști exact cînd și unde.
Aș numi asta amnezie parțială, însă atîăt de benefică, încît poate fi catalogată mai mult drept terapie decît o boală.
Deci, bun venit în lumea mea amnezică.

imaginea

filosofii trăiri