"hai ş-om boşi"

La noi, în ţara asta, care pe zi  ce trece îmi devine tot mai apatică, se boceşte bine.
Păi dacă toată viaţa cu asta ne ocupăm n-are cum să nu ne iasă într-un sfârşit.
Nu ne mai jăluim pur şi simplu, însă ne plângem de milă, vrem ca altcineva (deşi nu-i clar cine) să se îndure de noi, şi să ne  "jălească".

Eu ştiu că atunci cînd ceva nu mă aranjează, şi îmi stă în puteri să schimb (adică depinde de mine), păi schimb, fac ceva, scap de ce mă deranjează.
Dar nu, noi alegem să boşim:
"iaca stau şi degradez"- de ce degradezi? citeşte o carte, mergi la cursuri, nu boşi.
"iaca stau şi mă gruzesc, deamu de 2 săptămâni mă gruzesc"- te deranjează? schimbă! mergi în oraş, întâlneşte-te cu oameni, distrează-te!
"m-am săturat de tusovşi, nu mai pot"- nu mai poţi, stai acasă, cine te pune să ieşi?

Şi astea sunt aşa, exemple foarte uşurele. Pur şi simplu cînd spuneţi asta la fiecare întâlnire cu omul, la fiecare mesaj şi tot boşiţi, o să înceapă omul să vă evite.
Cum s-ar zice: "şi-i mujâk, fă ceva"


Doar noi şi numai noi suntem responsabili de viaţa noastră, noi alegem cum să ne simţim, ce să facem şi unde să ajungem.

Şi terminaţi odată cu boşitul, oricum la toţi le este paralel de voi.

P.S. Dacă vă este complicat să vă descurcaţi, vă ofer suportul şi consilierea mea (la reducere)



1 comments