Stau de vreo câteva zile și mă îngrozesc.
Mă îngrozesc să văd în ce s-a transformat societatea noastră.

Cum poți să te bucuri că o persoană este tratată inuman?
Cum poți să zici că moartea unui om nu merită atenție?
De când blamăm pe cei care suferă cu adevărat?
De când judecăm modul în care cineva își exprimă durerea?

Lume, în ce ne-am transformat?
Ne-am transformat în niște monștri, care în condiții de stres se mănâncă unii pe alții.

Am lăsat criza să ne mănânce pe dinăuntru.
Cum poți să dorești unui om moartea? Să zici că-i cumperi coroană?
Și dacă a furat, pentru asta să fie pedepsit conform legii.
Dar niciodată, niciodată nu atenta la viața cuiva.


Tot mai mult situația noastră îmi aduce aminte de experimentul Stanford, unul dintre cele mai crude experimente.
Oare am ajuns noi la acel nivel în care nu mai putem să ne stăpânim, când mintea nu ne mai este lucidă, când să dorim moartea cuiva?

Treziți-vă, niciun ban nu merită să vrei moarte de om.

filosofii Moldova oameni psihologie