Suntem un popor nerăbdător.

La semafoare se claxonează, chiar dacă e roșu încă.
Te depășesc toți ca nebunii, mergând în zig zag, pentru că se grăbesc undeva.

Îți scrie lumea mesaje, apoi încă unul, și încă unul.
Nu are răbdare să aștepte un răspuns.


Cu toții vrem tot și acum.

Era joi seara, m-au surprins străzile pustii și porțiunea de drum în care se permitea cu 70 km/h să o trec cu 50 km/h împreună cu alți vreo 4-5 șoferi.
În zilele obișnuite nu vezi așa ceva.

Și ne grăbim, mereu.
Trăim acele vremuri când răbdarea a devenit o trăsătură foarte rară.
Și parcă ar fi normal, într-o eră absolut tehnologizată, unde informația zboară.

Doar că la un moment dat te oprești și vezi cum viața trece pe lângă tine, în grabă.
Iar tu nu mai simți, nu mai înțelegi și nu mai ai nimic.

Doar vânt, doar vânt facem cu nerăbdarea noastră.

Încerc să învăț răbdarea, doar că uneori mă prind la faptul că sunt prea nerăbdătoare ca să aștept rezultate.

filosofii