cu capul în pereţi


Am deja mai mult de un an de când m-am mutat, dar atunci când sting lumina încă dau cu capul în pereţi.

Am deja un sfert de viaţă, dar continui să repet aceleaşi greşeli.

Degrabă se fac prea mulţi ani de când te cununosc, dar încă mă răneşti.

Şi mă zbat între obişnuinţă şi necunoscut.

Alerg între stări emoţionale.

Şi mă reîntorc la mine.
Pentru că la mine e cel mai bine.

Şi pereţii nu dor,
Şi greşelile sunt lecţii.
Iar rănile se vindecă uşor.

0 comments:

Post a Comment