Mai ţii minte când îţi spuneam ce am pe suflet, iar tu îmi aruncai un "ok" sec?
Mai ţii minte când încercam să-ţi demonstrez cât de important eşti pentru mine, iar tu lăsai conversaţia noastră fără cuvinte.

Am muncit mult să te ţin cât mai aproape, să fiu deschisă cu tine, să fiu sinceră, să-ţi povestesc despre mine chiar şi atunci când îmi era greu, când nu mai vedeam printre lacrimi.

Mai ţii minte?

Şi ce ai făcut tu cu asta? Absolut nimic. Ai tratat totul cu prea multă indiferenţă.
Dureroasă indiferenţă, a naibii de dureroasă.
Şi acum încă-mi pulsează durerea.

Dar asta m-a învăţat să nu mai las pe nimeni să-şi bată joc de sufletul meu, cu ştire sau cu neştire.
Am învăţat că indiferenţa e ceea ce te protejează, te ţine în castel. Şi această nepăsare o folosesc prea des, pentru că, mai ţii minte? exact aşa m-ai învăţat tu să fac.



Îți mulţumesc.

trăiri