De ce blog?
De ce facebook?
De ce twitter?
Pe cine interesează cum mă simt sau ce-am mîncat azi dimineață?
Vrem să numim viața noastră personală, însă o facem publică ori de cîte ori avem ocazia.

Eu scriu pe blog din cîteva motive:

• cînd mă simt prost, pentru descărcare emoțională, în urma căreia nimeni nu are de suferit;
• cînd mă simt crazy, deci e un spațiu unde pot delira fără a fi judecată;
• și în scopuri sociale.

Deci, cînd sunt fericită nu scriu...nu scriu fiindcă nu găsesc timp, mă bucur de fericire!

A devenit un mod de viață?
Fără asta ne-am simți mai singuri? Cu asta ne facem auziți, văzuți. Ne dă importanță?

Cum te simți cînd intri într-o încăpere în care toți discută statusul tău de pe facebook?

Cît de personală mai este viața ta? Sau cît din ea nu mai este personală?
Prea atașați de spațiul virtual.
De asta ne este greu să ne expunem gîndurile în public, într-un public ce nu ține de web.
De asta tremurăm cînd vedem oameni, tremurăm pentru că avem emoții.

O fotografie, un account pe una din rețelele sociale și devenim celebri!

imagine

filosofii