azi mă gândeam cît de norocoasă sunt să lucrez cu oamenii cu care lucrez,
să am părinții pe care îi am, să învăț acolo unde învăț, să fi trecut prin organizația prin care am trecut și
să întâlnit oamenii pe care i-am întâlnit.

Un om care a apărut în viața mea și pot să afirm că mi-a marcat cel puțin această perioadă (deși eu cred că ea vă rămâne o persoană marcantă, de ce nu, chiar pe restul vieții) este profesoara mea de psihologie universitară, Dna Viorica Mocanu.

de 4 săptămâni, în fiecare luni seara, vin acasă cu zeci de întrebări în capul meu.
- datorită acestui om, am realizat că mă cunosc foarte puțin, poate încă deloc nu mă cunosc,
- acum știu că lucrurile pe care le vreau, nu neapărat îmi și trebuiesc,
- de la ea am învățat că trebuie să iert oamenii, deși încă n-am reușit (încă mai am nevoie de timp),
- am discutat despre blogul meu de Resurse Umane pe care mi-l citește și cît e de bună informația de acolo,
- mi-a sugerat să să fiu atentă cui zic despre cartea pe care o citesc, cît de mult să etalez asta, pentru că aceasta ar putea trauma unele personalități care încă n-au fost formate,
- am văzut cât de atent se poate fi la fiecare om, astfel ca să-i memorizezi numele, facultatea, interesele pe care le are,
- mi-a dat răspuns la întrebarea dacă este posibil ca din persoană introvertită să te transformi în extrovertă. Și da, poți. (eu sunt exemplu),
- de la ea am învățat că trebuie să oferi și altora. Nu doar să ne găsim bucuria în viață, însă să oferim și altora din bucuria noastră.

mai dă Doamne așa profesori, cu care te îmbrățișezi la sfârșit de modul, pentru că sunteți oameni, iar oamenii au nevoie de atingeri :)

iar asta este lecția de azi :

oameni trăiri