fugim după povești ideale de dragoste,
ca într-un final să trăim vieți de groază: pline de dureri și suferință.

uităm să trăim momentul,
în schimbul unor vise care nu se mai împlinesc.

credem că suntem liberi,
pe când suntem proprii noștri prizonieri: legați de prejudecăți și de ”așa se cuvine”.

Oamenii sunt cu toții la fel, și totodată toți diferiți.
Aceleași povești, alți eroi.

Și întrebarea de milioane:
Oare fluturele poate deveni din nou larvă?