Reading
Add Comment
Era sfârşit de
iarnă. El şi Ea alergau de mână, îngheţaţi. Au intrat în bloc. El a rezemat-o
de perete şi a sărutat-o. Era unul din
acele săruturi care îţi încălzeşte şi vârful degetelor de la picioare. L-a
cuprins şi şi-a trecut uşurel mâinile reci pe sub hainele lui. Zâmbeau, pentru că doar el putea să o
încălzească aşa. El se îneca în ochii ei albaştri. Erau la fel ca marea. Marea
care te iubeşte aşa cum eşti.
Dragostea are
albastru.
***
Era deja
târziu. Ea îl sună. Îi tremură vocea. De la emoţii. Se emoţiona de fiecare dată
când trebuia să vorbească cu El. Îi spunea despre soare, îi spunea cât de mult îl iubeşte şi cât de frumos este să fie împreună. Căldură.
Dragostea are galben.
Dragostea are galben.
***
În acea dimineaţă se
iubeau. Cearşafurile albe lunecau de pe corpul lor obosit de dragostea
matinală. Pasiunea lor nu cunoştea oră, doar culoare. Iar azi era alb, de la sinceritate.
Pentru că iubirea lor era curată.
Dragostea are alb.
***
Era ziua când îşi sărbătoreau iubirea. Era o seaară care promitea a fi pasională. Era mult roşu în acea odaie. Se sorbeau din priviri. Se doreau mai mult ca niciodată. Abia aşteptau să-şi lase hainele şi să-şi lipească corpurile. Atingerile le dădeau fiori, îi făceau să roşească. Se iubeau foarte mult.
Dragostea are roşu.
***
I-a adus flori. Erau preferatele Ei. În acea primăvară a promis să fie mult verde, să fie multă prospeţime. Pentru că meritau.
Dragostea are verde.
Dragostea ta ce culori are?
trăiri
0 comments:
Post a Comment