Azi s-a făcut exact o săptămână de când am intrat în sala de film.

Era întuneric. Am pășit nesigură, știind că pot da de o scară. Am găsit-o. Am alunecat atent piciorul pe ea, apoi am încercat să găsesc scaunul. L-am desfăcut atent și m-am așezat.
Am privit la ecran. Era un film despre Roșia Montana.

Imediat am văzut amintiri. Mi-am adus aminte de mina de aur în care am fost în Roșia Montana și discuțiile cu localnicii. Mi-am adus aminte și de proteste.
Film care a trezit în mine mai mult decât plăcere vizuală, mai mult decât experiențe.

S-a făcut lumină. Și mi-a apărut așa o revoltă interioară. De ce oamenii consumă film de hollywood cu acțiune și umor ieftin, iar documentariile sunt privite doar de oamenii din domeniu? Sala era aproape goală.

Azi e mai plină sala. Azi sunt mai lungi filmele #Cronograf

Suntem ceea ce consumăm. Și atunci m-am făcut comodă și am ales să consum artă.
Chiar și acum în capul meu se derulează Portrait of Aida. Un film care m-a marcat, un film care m-a făcut să descopăr mai mult decât un rezultat final, mai mult decât imagine.

Cronograf a avut partea vizuală foarte bună.


Au fost regizorii, ai putut să-i întrebi de ce s-a terminat așa filmul, sau cum se face ca tu fiind orb, să lucrezi director de imagine.

Cel mai drosebit spectator de la #Cronograf

Iar sufletul meu a devenit fericit când duminică seara sala s-a umplut.
Am înțeles, Cronograf e mai mult decât un festival, Cronograf e hrana sănătoasă pentru mintea și sufletul nostru.

Atat de dragut aici #Cronograf

Iar Culture.pl a promovat filmele ca motor al transformărilor sociale

evenimente Moldova