crimă-rimă

Azi ai murit. Nu plîng, nici măcar nu-mi pasă.
Ziua a devenit mai rece, iar noaptea tot îngheaţă.
Frig e în pat, în minte, în suflet şi în casă.
Mă-nec în amitirea durerii care-apasă.

Şi nu mai este soare, nici luna nu apare.
Iar stelele se sting şi crengile se-ndoaie.
Coşciugul se închide, se-acoperă cu zale.
Mă tem să ma apropii şi-o strig în gura mare.

Azi ai murit. Nu plîng, nici măcar nu-mi pasă.
Şi-am hotărît atunci, să plec frumos de-acasă.
M-am rătăcit, pierdut, am devenit curioasă.
Şi acum doar am vazut cît viaţa-i de frumoasă.

4 comments