Alergi prin viață, te oprești uneori, admiri.
Faci tot ca să obții ce îți dorești.
Faci doar ce-ți place.
Obții.
Ajungi om mare.
Ești plin de tine, oamenii din jur te admiră.
Mulțumit în totalitate.
Însă în una din pauzele cînd respiri, îți dai seama că viața ta nu e așa cum o vrei.
O vrei mult mai simplă, mai aproape de alții, mai aproape de sol poate.
Îți dai seama că tot ce ai făcut pînă acum, că tot ce ai, nu e chiar atît de important.
Și respiri.
Respiri cu aer greu, respiri și simți cum te sufoci.
Atîția ani și nu e ceea ce te face cu adevărat mulțumit, cu adevărat fericit.
Sau ești fericit sau nu ești.
Moment de confuzie.
Sau ești, sau nu ești? filosofii trăiri
2 comments
Primul post al tau care imi place :*
ReplyDeleteMulțumesc,
ReplyDeleteîntotdeuna este un început :)