Avalanșa asta de informație politică deja a început să ne obosească.

Oamenii se uită la știri și văd doar politică, discuțiile de dimineață la serviciu le încep cu ”ați ascultat înregistrările? l-ați văzut pe Streleț? Gonța și-a schimbat poza de profil? Da, Filat ce mai face? Da, cele 5 mașini?”. Acum și când merg în vizită la clienți, ajungem la un punct unde atingem situația politică.
Obositoare discuții, de rahat situație.



Eu pe de o parte mă amuz, iar pe de altă parte mă îngrozesc. Nu mă bag în politică și nu vreau să am tangențe cu asta, dar ca și cetățean căruia i s-au furat din contribuțiile (nu puține) care le face lunar în fondul acestui stat, mă doare.
Și când mă gândesc că acum câțiva ani credeam în viitorul acestei țări. Pff, naivă.

Și cel mai interesant că așa cum s-a furat până acum, așa se va fura și de acum înainte, dacă mai este de unde, și nu contează care clasă politică va fi.
Cineva îmi spunea că fiecare m2 de pământ deja aparține cuiva.
Și seara când treceam pe cărărușa mea cu inspirație, mă gândeam, ce pot să-mi mai doresc în această de rahat situație? pentru că apatia mă îneacă zilnic din ce în ce mai tare.

Și mi-a venit gândul. Vreau ca acești bani care s-au furat tot de la noi, să-i investească în ceva frumos, să facă ceva pentru noi. Pentru că, hai să fim realiști, acel miliard nu-l mai întorci.


Iaca de exemplu aeroportul. Am fost și am văzut. Deci ce se face acolo e frumos, se face pentru ca noi să ne simțim bine, când parcăm, când decolăm, când aterizăm. Nu contează cine asta face, deamu dacă s-a decis concesionarea. Nu, că amu deamu să rezilieze contractul. Așa ca aeroportul nostru să nu mai fie niciodată reconstruit, să avem un șantier permanent. Să ne jucăm de-a datului și luatului. Nici nu vreau să mă gândesc ce se va întâmpla dacă se vor opri investițiile, se vor căuta alți investitori, la fel de dubioși, după care iar ceva, cuiva nu o să-i placă.

Sincer, am obosit de acest show, am obosit de jocuri murdare, de documente/înregistrări îndoielnice.
Tot ce mai vreau e să văd că se face ceva, din acei bani furați, că se face ca să mă simt eu bine, să se simtă și alt cetățean bine. Asta e singura ce mai poate fi făcut în această țară.

filosofii Moldova