Credeam că de la o vreme, inima mea nu poate să trăiască fără să cuprindă în ea oameni.

Cu timpul, inima de femeie adună în ea bărbaţi, bărbaţi pe care i-a iubit, sau care au marcat-o, şi fiecare îşi lasă amprenta în unul din colţişoarele inimioarei.

Credeam că nu mai există posibilitatea ca inima să se golească şi să încerce să primească noi oameni, pentru că totuşi ea nu e elastică, are număr limitat de locuri.

Credeam.

Până azi, când inima mea s-a golit definitiv. A împins afară şi cea mai mare dragoste şi cea mai profundă dezamăgire.

Inima mea nu mai este a ta, presupun că se pregăteşte pentru un alt el.

trăiri