Copil fiind, Elveția era țara unde vroiam să ajung, unde îmi doream să trăiesc.
Și dorința de a ajunge acolo mereu persisita în capul meu.
Așa ca la 26 de ani, acest vis să devină realitate.

De obicei creezi mari așteptări față de țara de vis, și de cele mai dese ori ele se spulberă... pentru că viața.
Dar n-a fost să fie și în cazul Elveției. 6 zile cât am stat acolo eram fascinată.
Bine, eu sunt impresionată de țările unde există regulă și unde totul este foarte bine pus la punct.
Păi Elveția e una dintre ele.
Atâtea marcaje rutiere n-am mai văzut. Bine colorate, pronunțate, cu piste pentru bicicliști, spații delimitate pentru pietoni, la câtă regulă- e raiul pentru mașini, care stau parcate doar în locuri autorizate, pentru că ele sunt suficiente. Biciclete- sute, pe care poți să le lași fără stres în parcare, nimeni nu o să le atingă.



Fiecare elvețian are acasă arme, și nu, ei nu se împușcă, pentru că fiecare își asumă reponsabilitatea când o primește. Ei mereu sunt pregătiți pentru un eventual atac armat. În orice casă găsești la subsol un buncăr. Chiar au și un concurs anual de tragere cu arma.


Eu am stat în Lucerne, mai liniștit în comparație cu Zurich.
Partea germană. Ei vorbesc germana elvețiană care este diferită de germana germană, deși în actele oficiale ei folosesc germana germană.
În genere, acolo toată lumea e calmă, zâmbitoare, cred că nu se gândesc cu ce bani să cumpere pâine seara pentru familie.


Un salariu mediu la ei este 5000 euro (euro si francul elvețian sunt aproape 1 la 1), o masă în restaurant pornind de la 35 euro. Adică ca să trăeiști, ieși cap în cap. Elveția e scumpăăă, chiar și localnicii se plâng de asta.



Mi-a plăcut că au sistem administrativ descentralizat, având un total de 7 ministere, președintele fiind unul dintre conducătorii acestora. Ei se schimbă anual, fiind în politică ca și voluntari: nu ca să fure sau să facă milioane.

Vreau să vă spun despre priveliști. Știți filmele în care arată oameni mega bogați în mașini luxoase, care stau în hotele cu un view fenomenal? Păi în Elveția aceste filme sunt realitatea.
Eu când am să cresc mare vreau să fiu bogată și să îmi petrec vacanțele aici :D



Și încă o chestie, au atât de multe lebede că se gândesc cum să scape de ele pentru că atacă înotătorii :D


Iar apa lor este potabilă, puteți bea din robinet fără stres, și foarte ieftină că nu prea știu ce să facă cu atâta apă potabilă și ce să facă cu banii care provin din vânzarea acesteia.
Eu zic să-i trimită în Moldova :D



M-am îndrăgostit iremediabil și sper următoarea vizită să fie în partea franceză.
Iar dacă mai aveți întrebări de curiozitate, cu drag am să vă răspund, amintirile sunt prea multe ca să încapă într-o postare.



Ne vedem ;)

călătorii