Suntem un popor clișeic. Cu toții trebuie să ne căsătorim, să facem nuntă de 200 de persoane, să facem 2 copii, să ne cumpărăm casă și să facem o înmormântare memorabilă.

Dacă până acum primeam întrebarea când mă mărit, acum este despre când fac nunta.
Glumesc și eu așa (că tot din acest popor fac parte) dar devine foarte obositor. Începem să trăim după niște standarde impuse de alții, care pot nouă deloc să nu ne placă sau să nu ne convină. Iar într-un final le facem.
Am obosit de nunți pentru părinți sau rude (n-au avut și părinții o nuntă? de ce să intervină în nunta copiilor), de a face copii pentru că: ”da cum să trăiești fără să aduci un copil pe lume? să aibă cine îți aduce o cană cu apă la bătrânețe”. Să știți că sunt femei care nu-și doresc să facă un copil, și asta e absolut normal. Un om nu poate să moară în liniște pentru că sunt un milion de obiceiuri pe care dacă nu le faci ”da ce-o să zică lumea din sat?”.

Totul facem de ochii și de gura lumii. Am uitat să ne mai ascultăm pe noi înșine, ce ne dorim sau ce simțim.
Eu am spus că tot ce o să-mi sugereze lumea, o să fac exact invers.

Dacă mă întrebați când fac nunta, stați liniștiți că oricum nu sunteți invitați.

filosofii